Diagnostic funcțional

Program de lucru

Luni–Vineri - 8:00 – 17:00
Sâmbătă - 8:00 – 13:00
Duminică – zi liberă

Date de contact

Biroul de Informații:
022 888 347
022 888 370
079 580 134

EEG – electroencefalografia

Este o metodă de înregistrare grafică a biopotențialelor creierului uman în condiții de repaus și probe funcționale, în cabinet special amenajat. Este una dintre metodele de explorare funcțională cel mai frecvent folosite în diagnosticul bolilor sistemului nervos central. Este investigația de elecție în diagnosticul, prognosticul și conducerea tratamentului epilepsiei.

Electroencefalograma (EEG) reprezintă înregistrarea și analizarea câmpurilor electrice cerebrale transmise transcranian și culese de pe scalp.

Înregistrarea se face în repaus, cu ochii închiși, relaxat psihomotor, apoi, pentru a culege mai multe informații, creierul este supus la diverse situații funcționale: stimulare luminoasă intermitentă, stimulare auditivă, proba cu hiperpnee, privarea de somn în noaptea precedentă investigației.

Înregistrarea EEG în secția DF CRDM se îndeplinește în următoarele condiții:

Procedura este efectuată doar de personal special instruit;
Este respectat dreptul pacientului la atitudine respectuoasă și securitate;
Condițiile de mediu în încăperea în care se desfășoară investigația sunt confortabile și sigure pentru pacient și personal;
Este folosit doar echipament specializat care a fost verificat și are certificatele necesare;
Materialele ce intră în contact cu pacientul și personalul nu prezintă risc.

Recomandări pentru pacient:

să aibă părul spălat, fără folosirea produselor cosmetice, cum ar fi fixativul sau gelul de păr;

Funcția ventilației pulmonare

Este cea mai frecventă investigație care se realizează pentru a determina care este starea de sănătate a plămânilor. Aceasta măsoară volumul și debitele pulmonare: cât de mult și cât de repede poate să inspire și să mențină aerul în plămâni o persoană. În cadrul acestei investigații se va sufla într-o piesă care va fi introdusă în cavitatea bucală (ambou), care este atașată la un dispozitiv de înregistrare (spirometru). Informațiile colectate de către spirometru pot fi imprimate pe un grafic.

Analiza se efectuează pentru a cunoaște cantitatea de aer pe care o persoană o inspiră și expiră la anumite intervale de timp, dar și volumul maxim de aer pe care îl pot conține plămânii.

Procedura este utilizată pentru a depista afecțiunile cronice ale bronhiilor și plămânilor, pentru a diagnostica și evalua corect gravitatea lor și pentru a le urmări evoluția. Poate fi utilizată în caz de:

pneumonii;
bronșite;
astm;
boli obstructive și restrictive ale plămânilor;
deformări ale cutiei toracice;
deformări ale coloanei vertebrale (scolioză);
înaintea și după efectuarea unei operații la plămâni sau torace.

Poate fi efectuată la copii, cât și la adulți. O persoană sănătoasă poate să o facă oricând, iar o persoană ce suferă de afecțiuni pulmonare ar trebui să o facă regulat, la recomandarea medicului curant.

Testul de bronhodilatație se efectuează în urma unei spirometrii simple ce relevă o disfuncție respiratorie obstructivă. Se indică testul de bronhodilatație imediat după un test pozitiv de provocare bronșică și în cazul monitorizării tratamentului bronhodilatator din astmul bronșic. Acest test este contraindicat în situațiile în care pacientul prezintă: tulburări de ritm cardiac, palpitații, dereglări hormonale tiroidiene, hipertensiune severă necontrolată, glaucom, hiperplazie benignă de prostată sau diabet zaharat necontrolat.

La proba de bronhodilatație se face o spirometrie inițială, apoi se utilizează 2–4 pufuri de Salbutamol (100 mcg) prin intermediul unui spacer și se așteaptă un interval de 20–30 de minute pentru a se produce bronhodilatația, după care se reia explorarea respiratorie.

Pregătirea pacientului pentru FVP (pacientul trebuie să informeze medicul dacă):

a avut dureri toracice sau a suferit recent un atac de cord (investigația este contraindicată);

utilizează medicamente pentru anumite boli pulmonare, cum ar fi astmul bronșic, și va fi necesară întreruperea acestora înainte de testare;

este alergic la orice medicament (testul cu bronhodilatator este contraindicat);

a suferit recent o intervenție chirurgicală la nivelul ochilor, toracelui sau abdomenului ori a avut pneumotorax (investigația este contraindicată).

Nu se vor consuma mese abundente înainte de test, întrucât un stomac plin poate împiedica extinderea completă a plămânilor. Nu se va fuma și nici nu se vor face exerciții fizice energice cu cel puțin 6 ore înainte de test. În ziua investigației se vor purta haine largi care nu împiedică în niciun fel respirația. Se va evita consumul de alimente sau băuturi care conțin cofeină, deoarece acestea pot relaxa căile aeriene și vor permite pătrunderea unei cantități mai mari de aer decât în mod normal. Persoanele care au proteze dentare le vor purta și în timpul testului, pentru a le ajuta să țină corect și etanș, în cavitatea bucală, una dintre părțile componente ale spirometrului.

Osteodensitometria cu ultrasunete

Osteodensitometria cu ultrasunete este o metodă non-invazivă și nedureroasă utilizată pentru evaluarea densității osoase și detectarea potențialelor probleme de sănătate ale oaselor. Această procedură măsoară nivelul de absorbție a ultrasunetelor de către os, oferind informații valoroase despre rezistența oaselor și riscul de fractură.

Osteodensitometria cu ultrasunete poate detecta osteoporoza și alte afecțiuni asociate sistemului musculoscheletic în stadii incipiente, ajutându-vă să luați măsuri preventive pentru a vă menține oasele puternice și sănătoase. Este deosebit de important să fim conștienți de sănătatea oaselor noastre, deoarece osteoporoza este o afecțiune care afectează în special femeile în vârstă, însă și bărbații pot fi afectați.

Faptul că această metodă este non-invazivă și rapidă face din osteodensitometria cu ultrasunete o opțiune excelentă pentru evaluarea și monitorizarea sănătății oaselor.

Osteoporoza este o afecțiune caracterizată prin scăderea densității osoase și deteriorarea structurii osoase, ceea ce duce la fragilitate și creșterea riscului de fracturi. Este una dintre cele mai frecvente afecțiuni musculoscheletice și afectează în principal femeile în vârstă, dar poate afecta și bărbații. Osteoporoza poate fi cauzată de diferiți factori, inclusiv dezechilibre hormonale, lipsa de calciu și vitamina D, stilul de viață sedentar și anumite afecțiuni medicale.